miercuri, 16 decembrie 2015



                                                            INSOLVENT



If a person laughs too much, even at stupid things, he is lonely inside.
If a person sleeps too much, he is sad..
If a person speaks less, but speaks fast, he has secrets.
If a person cries at little things, he is innocent and warm hearted.
If a person can’t cry, he is weak..
If a person eats in an abnormal manner, he is tense.


I don’t know whether these statements are scientific or not. Whether they are true or not, I can’t speak about it. I don’t even know where they came from. If I were in any other higher stand to speak about their meaning, I think I would have done that long ago.
Yes, I sleep too much, I loose track of time, because sleep, somehow,  relieves me from acknowledging many rough aspects of life. Sadness is defined through synonyms like unhappy, despondent, disconsolate, discouraged, downhearted. Many people are sad. Why are they downhearted? Why is a heart (so to speak) Broken?  Let’s change the cliché a little. “My heart is broken”- “My heart is broke.” Cutting one single letter and it totally changes its meaning.  Which one is worst? I think the second one. Our hearts can’t be bankrupt ,nor literally broken. Our hearts are insolvent . They are incapable of “producing” more feelings –emptiness. People think they  are alone, they feel lonely and  have no hope of a better scenery for their lives. Actually, they are not alone, they have other people to care for them, they are empty. Unable to receive or produce  emotional feedback for the others’ feelings. Their hearts are broke. I’m afraid of the time when I will finally realize my heart is broke too. I would prefer it broken.

One day, a friend of mine saw me crying when I reunited with my cat after a few days in which we had been apart. And asked me why I started crying. I was , somehow, reunited with my” box of feelings”. I cried because I was happy and sad at the same time. I was sad because I realized I had cared more for my cat and not people. Not living persons.
One night, a weird discussion with my boyfriend :
“-You know, sometimes I feel like I adore the cat more than I adore you.”
He replied:
“ Of course you do, he can’t disappoint you. He will always be your heart, while I will be the keeper of it.”
I was stunned. Never thought of that aspect before.


Does that mean that while I’ll have something alive to care for, my heart won’t be broke?

And I go to sleep at night holding my cat’s little warm head in my hand thinking :” How come nature is so cruel, letting people live for aprox 100 years, and animals have so little time in their hands?” “Why can’t I be more responsive to people’s feelings and actions?” “Why is it that I’m so well trained in the subtle art of not giving a shit about many things, but I have that one weakness ?”

duminică, 19 iulie 2015

                             Contopire
Cu pași palizi se apropie de ea,parcă tremurând, jucându-I în cap imagini murdare. Îi atinse pulpa piciorului stâng.îi curgea sânge.Tot fierul și toată energia ei se scurgea pe pământ ud.Blocată în lanțuri ruginite,ținută strâns,cu vânătăi și pielea-i crăpată. Prea obosită de la atâta fum,atâtea plante,atâtea pastiluțe,atâta băutură.Atâta efort de a încerca să se elibereze.Adrenalina s-a dus după primele 5 ore,la fel și speranța că-și va mai păstra ceva pur în entitatea ei infectă: voința proprie.Corpul I s-a astâmpărat  și calmul ce mirosea a moarte, ce o cuprindea, îi dădea iluzia că nu se întâmplă nimic.Credea că orice i-ar fi făcut,nu va simți și nu-și va aminti. Atâtea încercări eșuate de a o umezi cu degetele lui,mirosind a ulei de motor; era deja udă.Știa ce urmează să se întâmple,organismul acționă că atare.Era murdară,păcătoasă.Lichidul,împreună cu sângele,se uniră parcă în formarea unui vin rose,făcând mici bulbi de spumă.Strângerile barbare are sânilor îi forță sfârcurile să iasă afară,o încercare forțată de batjocoră. Oricum sfârcurile se întăresc după 15 secunde de frecare circulară ușoară. Hainele îi erau rupte și ude de la tranpiratia ei. Îi desfăcu picioarele și cu un sunet de scârțâit o penetră brusc. Nu simți nimic. Deschise ochii, văzu cerul negru cu stropi de aur. Începu să radă. Nu simți nimic. Membrul era prea mic, prea chinuit. Vedea cum se străduia s-o batjocorească, să o facă să plângă,în speranța că-și va da drumul pe fața ei cu șiroaie de lacrimi. Ea râdea. Știa că merita mai mult. Merita să fie futută zdravăn și bruscată,  să țină minte pentru mult timp. Merita să aibă țesuturi din vagin rupte,sfâșiate.
                  Merita să fie țârâtă în lanțuri de o mașină și torturată. Era îndrăgostită de experiențe. După ce lamentabilul viol se termină, i-a tras o palmă peste față să se trezească. Avea urme uscate de la vomă pe lângă buze. Cărnoase și moi,fără culoare. Ochii ei,nu erau din lumea asta. I-au provocat lui fiori. Măcar de trimiteau pe cineva mai bun s-o fută, s-o dezmembreze și apoi să o arunce în cel mai murdar șanț. S-ar fi ridicat, s-ar fi dus la cel mai apropiat magazin și ar fi cerut țigări. Nu ar fi zis nimic nimănui. Era prea mândră.
              Kent 8 scurt. Preferate de ea.Țigări elegante, rafinate. Numărul de fumuri  trase perfecte. Concentrația perfectă.Exact ca ea.

  

vineri, 26 aprilie 2013


                            Matilda nu se teme de iubire
Calatoresc in ochii  ei tremurand de foame
Dupa buzele-i dulci si mov,ca afinele si,
Cand ii caut secretele printre ridurile usoare
Zambeste gingas si-mi da mancare.

Ne-am inalnit la facultate,intr-o zi de mai
Si prima data nu mi-a parut femeie
Ci lumina care cade pe flori
Facandu-le palide,fara culori.

Descoperindu-si omoplatii,prima data pentru mine,
Pielea-i alba ca o panza,numai buna pentru tatuat
Parca imi zambea si-mi cerea pensula
Sa-I colorez insula rusulă.

Inima Matildei este mai mare pe dinauntru
Ca pe dinafara,nu-i vine sa creada,
Cand imi torn sufletul  romantic in platoul ei
La sanii ei mici,ca doi strugurei.

Tocmai trecea un anotimp cand
Mi-am dat seama ca femeiusca aceasta,
Cu buze vineti ,la fel si ochii ei,
Va fi mama copiilor mei.




                                          Bucati straine

Simt clamele-ncalcite in stomac,

De parca s-a trezit abisul

Drumul pana la sine inapoi ,nu-l mai gasesc.

Dar ma ascund intr-un arbuscul.



Cu firea mea nu ma inteleg,

Acum ca mi-a potrivit ispita-n cale

Sa las deoparte  invataturile lui Dumnezeu

Si principiile-mi banale.



Si n-a zis oare Dumnezeu sa ne iubim?

Cat traim in casa lui preasfintiata

Sa imbratisam cald aerul celuilalt,

Ca din uniune se face viata?



Sinapsele surde n-ar asculta niciodata

Bataile inimii ce plang in mine

Ascunzand pe dupa colturi

O mistuitoare si puternica iubire.



Ma intreb unde mi-a plecat inima,

Caci simt bucati straine in corp.

Si incerc sa le strecor josnic afara,

Dar cand te vad,se-ntorc.




  •                                    Cheia de aur
    Intr-o zi,voi topi tot aurul de pe pamant.
    Il voi topi cu casa de foc ce-n inima port
    Voi crea o cheie din aur ce va deschide
    Portile ce le porti in sufletu-nfrant.

    Voi intoarce cheia de atatea ori,
    Sa sperie trecutul.Si sa te doara
    Pulsul  sufletului meu te va trezi
    Si  te vei schimba in trei culori.

    Iubirea nu-I facuta sa fie de aur
    Trebuie slefuita strasnic atunci cand
    Nerostitele iti spun sa aduni
    Toate curmalele din baiatul baur.

    Lacatul ce ti-ai pus in stern va fi eclipsat
    De patima mea vulcanica ,ce rupe
    Toata aura ta cruda de viscisitudine
    Si vei deveni pur si inamorat.

    Nu vreau sa-ti fac sufletul aparent orb saur
    Floarea-suferintei,dragul meu, moare iute.
    Dimpotriva,vreau sa te deschid pentru mine,
    Prima mea iubire,cu  o cheie de aur.



duminică, 22 mai 2011

Sarut

Fagaduinda,atinsa de adierea vantului
Vinovata,intr-o celula facuta din versuri
Saturata de protocoale de razboi,
Minti in contradictoriu.
Sunt copilul flacarii
Cu un zambet crispat pe fata.
Ti-a ajuns?
Cant in nebunie si tenebre dulci
Cirese amare si ciocolata cu forme de cruci
Cad aievea pe taramul flescait
Umed de lacrimi de crocodil.
Calc pe pietre,izbucnind din imperiu
Ursuleti din jeleu.
Buze moarte,sarutati cat mai puteti
Caci acest dar va va fi furat.
Regele limba coloreaza imaginea
In simturi orgasmice.
Atinsa de adierea vantului,
Vinovata in impuritate,
Intr-o celula din versuri,
Cu clepsidre pe fiecare treapta.
Tu sa cedezi!Mai saruta-ma o data!

Confesiunile unui soldat

Niciodata nu m-am deschis atat de mult.
Cate mici razboaie incerc sa ascund.
Atat de departe imaginea prafuita..
Unde se da o lupta aspra,captusita.
Soldati cu tolbe si tunici capsate
Fara membre inferioare,fara pleoape..
Viata e ciudata,incredere vatamata
Emblema tarii,natiunii patata
De sangele atotstiutor de aventuri
Cronici adanci nescrise-n scripturi,
La dracu' cu credinta! in minciuni.
Pe front in aerul sfant al recunoasterii
Independenta transformata in coarne,
In particule de sudoare,
In prezenta pustii, suntem infirmi.
Camarazii nostri au ramas cadastru,
Spulberati de suflarea dulce a unui poet.
Ma omoara cand sunt plecat,
Exilat in fata unui Iad
Care imi tot geama numele,
Cand ni se ating gurile.
Razboiul m-apuca e grumaz,
Imi suge sangele si incepand de azi,
Ma destainui unui poet amar,
Cu umor negru si-o blestem,in dar.
Respectul pentru uniforma m-a rupt
M-a destramat si nu-mi pot aduna organele.
Un moment de reculegere.


Unde mi-i inima,unde mi-i splina,intreb.
Unde mi-i vena din care odata,
Raze de frumusete tragea iubirea mea,
Obsedata de trasaturile mele de soldat.
Voce critica a spiritelor ce ma-mpunge
Intr-o nebunie de criminal.
Ucigand femei,copii.
Savurand creta steroizilor din vena.
Bucati rupte din amintiri.
Sotia mea,dezbracandu-se pentru mine,
Si din cauza mea.
Freamatul ce-mi bantuie prin stern,
Inca ma-ntorc la gandul ei.
Camarazi,tovarasi varsati
De Babilon si mame in suferinta.
Cleptomani,modificati genetic,
Pusi sa lupte pentru libertate,sau nu.
Sanitatea s-a amestecat in bautura,
Gust intepator,absorbant,seducator,
Votca,iubirea mea,te ador!
Tancuri rupte din picturi,
Si covoare-ntrerupte de stalpituri,
Bucati din capete de om,
Madulare si miros ametitor.
Moarte intr-o seara de aprilie.     (pe 30)
Puternicia buzelor strigand:''LUPTATI!"
Decade si pierd lupta cu sotia,
Care imi spunea:
"daca nu te-ntorci,te rascolesc in mormant!"
Du-te dracu',tu,iubita,
Care ai patat asternutul patului meu,
Cu samanta altui barbat.
Cu care ai avut preludii si raiuri
Toiaguri in organism,
Sex din Abis.


In vremuri de ochi sparti
Atomi excitati si crapati,Fulgerau in mine.
Dragostea dintre ura si manie
Contopirea sexisma a iluziei proscrise,
Capturez in simtiri ce nimeni nu captureaza in vise.
Flacari de fum,stau si adun,
Sa le pun o funda,sa le dau cadou.
Infrangerea e stafetata
De slabiciunea strategiei
Printre for de arme si injuraturi,
Printre nudismul din taramuri;
Incest si alte franturi,
Avariata mi-e mintea
De liniile nemuririi in care ma simteam
Invincibil.
Dar i explozie de organe,piele si carne,
Imi aduce in minte imaginea
Sotiei sarutandu-se cu altul.
Al saselea simt a luat nascare
Dintr-un homuncul mutilat,fara picioare
Inamicul a scapat
Cum are trebui sa ma simt?
Un monstru mi-a furat viata (cruzimea)
Obligat sa-mi misc armele prin episoadele de razboi
Cedant unui continent,oasele-mi de noroi.


"Am sa sufar pentru tara,am sa sufar pentru voi."
Cand incepe asa,de fiecare data
Sufletul imi reactioneaza,inima imi cedeaza.
Ia-mi pielea,frange-mi  ceva inauntru,
Nu irosi nimic.Sunt eu,versus eu,versus ei.
Sunt un ciudat fara familie,fara rezonanta
Un soldat oarecare mort,fara importanta.
Iti multumesc tie,linistita fata,
Ca-mi asculti povestea si o scrii indata.
Nimic nu s-a schimbat.Scenariul e inca corupt.
Imparatul e senil.
In fiecare zi,maleficul la orice pas,
Pot mirosi moartea pe carnea voastra.
Sfarsitul veninos,nationalizat,atacat
Vreau sa conduc lumea,pe acest pamant
Ura ghidand cureaua salbaticiei,
Deschizandu-mi pantalonii,
Ramananc discipol la o placere fizica,iluzoriala
Pe care mi-o provoaca asistenta in fiecare seara.
Durerea e importanta.
Cuvintele conteaza.
Faptele doboara.
Incepe sa te doara.
Nu mai scrie,domnisoara!